Archive for the ‘radu voinescu’ Tag

Mihai Bravu

The following project has been sold, after more than one year of presentations, negociations, due-dilligence, questions etc:

Windstudy and offer  (click right – save target as)

Environmental Assessment (click right – save target as)

Google Earth files (property, environment, micrositing, connection)

It’s a beautiful project, that I care a lot about. Good luck to the developers!


EUROPE: Easterly Wind Picks Up (Inter Press Service)

IPS International, Bucharest – 2009, Aug 24th

EUROPE: Easterly Wind Picks Up
By Claudia Ciobanu

BUCHAREST, Aug 24 (IPS) – The natural conditions in Romania and Bulgaria make these countries some of the best placed in Europe for producing wind energy. Interest in investing in wind power is high in both countries, but legislative ambiguity and the limited capacity of national electricity grids are delaying the building of new wind parks.

Romania has the largest wind potential in south-east Europe, according to a study by Erste Bank last year. Its geographical and climatic conditions could eventually sustain an installed production capacity of 14,000 MW from wind. Even according to more modest estimates, wind power could potentially account for 10 percent of the energy produced in the country.

Bulgaria could have a wind power production capacity of 3,400 MW in a few years, according to the European Bank of Reconstruction and Development (EBRD). Unlike Romania, Bulgaria is at the moment highly dependent on energy imports, taking most of the fossil fuels it uses from Russia.

Apart from fossils and hydropower, Bulgaria is currently making use of a partially obsolete nuclear plant (Kozlodui), and planning to build another such plant in the north (Belene). Wind power could produce as much energy as these nuclear plants.

Southern Romania and northern Bulgaria, as well as areas along the Black Sea coast in both countries have the most favourable conditions for wind energy production. Among the companies interested in investing in wind power in these countries are Italian ENEL, Spanish Ibedrola and the U.S.-based AES Corporation.

Both countries have taken on the European Union (EU) objective of getting 20 percent of energy from renewable sources by 2020. But given that both Romania and Bulgaria have high hydroelectric capacities, the EU target could be achieved on the basis of hydropower, without replacing fossil fuels with renewables.

Even so, EU environmental legislation and the strong interest among foreign investors in exploiting wind power have been putting pressure on national authorities to act on promoting wind energy.

Bulgarian authorities seem to be moving faster, though Romania has more wind power potential.

Around 200 MW of wind farms are already installed in Bulgaria, and another 200 MW is in the pipeline, says Yordan Mihaylov, managing partner at MASS Energy Systems LLC, a company investing in renewable energy parks in Bulgaria and other countries. EBRD noted in a 2008 analysis that „Bulgaria’s advantage, apart from the existing wind potential, is the supportive government with a pro-active regulatory approach.”

„I would say that the Bulgarian legal framework is in a much better position than the Romanian one at the moment,” Mihaylov told IPS. „Currently, the Bulgarian government issues 15 years contracts for 100 percent purchase of the electricity (produced by wind parks) at subsidised rates.”

Most producers are likely to get a high percentage of their production subsidised at high rates, says Mihaylov. „There are still many gaps in the contracts that are issued, but I am happy to say that the government is working on fixing them.”

On the other side of the border in Romania, less than 100 MW production capacity has been installed so far. Applications for projects adding up to 17,000 MW capacity have been filed by investors with the national electricity authority, but barely a fraction of this will materialise.

Some of the proposals are not serious, and so authorities are right to turn them down, says Radu Voinescu, managing partner at Boeru Voinescu Group, a leading wind energy consultancy in Romania.

Another reason for low acceptance of wind park proposals is that the national electricity grid can sustain at most 2000 MW wind power, says Voinescu. Wind power needs special adaptations of the grid to store energy for the times when the wind is not strong enough.

Expanding and adapting the electricity grid will need billions of euros, and political will to support renewables.

Unlike in Bulgaria, in Romania the purchase price for renewable energy has been left mainly to the market, making it tougher for producers to estimate profits and plan for the long term.

„Since 2008, we do have a law promoting renewables, through the use of green certificates and feed-in-tariffs (an incentive structure for renewables which means the state pledges to buy energy from renewables at above- market prices),” Voinescu told IPS. „But the methodological norms for implementing the law do not exist yet, and investors are left with many unanswered questions. Feed-in tariffs are not clarified in the law, so they remain just an option for the future.”

„The Romanian government has chosen to attract mainly big investors,” says Anka Zaion-Cicovski, international development representative of the French renewables company Valorem Energie. „Here, the purchasing tariffs are guaranteed for only one year, thus limiting the possibility for independent green electricity producers to access the market.

„The risk perceived by our financial partners is higher, and this makes project financing more complicated in Romania as compared to other countries such as France or Germany, where the feed-in tariffs are guaranteed for at least 12 years.”

„Our politicians do not seem to be very interested in investing in the expansion of the national electricity grid (to take on more energy from renewables),” adds Radu Voinescu.

„But such an investment in infrastructure is exactly the type of investment that a country must take on in times of economic crisis. Romanian authorities have an obligation to invest in energy infrastructure and in education, without which the country has no future.” (END/2009)

Windman Interviewed ;)

Below is a short interview I gave for Business Review:


3Q – Radu Voinescu, partner at Boeru Voinescu Grup

In what wind energy projects are you involved?

Currently, we are providing management consultancy for a Spanish joint-venture company, based in Madrid, which wants to invest in wind energy projects in Romania. The company started wind measurements in 2007 in five locations in Romania and some others in Bulgaria, from which it finally chose three such locations in our country to develop these projects. All these locations are in Constanta county and each project will probably have some 30 MW. Besides this, we are currently in discussions with investors who could be interested in investing in wind energy projects in Timis county and Suceava. In Timis, we are in the phase of analyzing the wind, technical and land maps in order to establish which area will be better to invest in and who owns the land.How do you see this market in the future?
The wind farm market is one that was hiking when all the others started falling and massive lay-offs were announced. There is still room on this market. In the past three months, we have been contacted by five companies interested in entering this market.

In which other energy projects are you involved?
We are assisting an American investor who put his money into a bio ethanol factory. The total investment is about EUR 30 million and the factory will be operational by 2010. The investor already has contracts to sell the production. According to investor data in Romania there is a potential for ten such factories. Besides this project, we are involved in the process of authorization for a co-generation unit which uses biomass with a capacity of 700 kW.

Radu Voinescu

Energie eoliana


Capital – Numai pentru milionarii în euro: afaceri cu energie eoliană

Articol in Capital, despre energia eoliana in Romania:

Autor: Mirona Hriţcu
Publicat: 29 Aprilie 2009
Vizionari: 2290;

20 de miliarde de euro vor intra în următorii zece ani în proiectele eoli­e­ne din România. Până atunci, echipamente de sute de milioane de euro împânzesc Dobrogea, zonă care ocupă locul doi ca potenţial în Europa.

România are în acest moment o putere instalată de 11 MW de energie eoliană, potrivit Eurobarometrului Energiei Eoliene, dat publicităţii de EurObserv’er, o asociaţie europeană a specialiştilor în energii regenerabile. Deocamdată, turbinele noastre eoliene, laolaltă, ar putea alimenta cel mult o comună cu 2.000 de case. Stăm totuşi mai bine decât Slovacia, Slovenia, Cipru şi Malta, dar ne aflăm sub nivelul Bulgariei, care are aproape 160 MW instalaţi, şi mai avem drum lung până la statele campioane ale acestui sector: Germania, cu 24.000 de MW, şi Spania, cu 16.700. Nu aceeaşi este însă distanţa în materie de aspiraţii: în prezent, există solicitări de racordare la Sistemul Energetic Naţional (SEN) pentru 14.000 MW. Dar câte dintre aceste proiecte vor fi duse până la capăt? De exemplu, potrivit datelor oficiale, în momentul de faţă, instituţiile autorizate – compania naţională de transport Transelectrica şi companiile de distribuţie şi furnizare a energiei Electrica, Enel, CEZ şi E.ON –  au acordat avize de racordare la reţea pentru 3.000 de MW, ceea ce presupune că a fost atinsă capacitatea maximă de suportabilitate a SEN. Cu alte cuvinte, cererile care vor fi depuse de acum înainte vor fi fie refuzate, fie amânate, întrucât, în realitate, doar o mică parte din dosarele depuse se vor finaliza pozitiv. Potrivit Legii nr. 220/2008, acordarea de avize de racordare va depinde, pe viitor, de disponibilitatea investitorilor de a participa financiar la întărirea reţelelor de distribuţie.

Primarul din Cogealac, de-a curmezişul tehnologiei avansate

Cel mai mare investitor din domeniu este Iberdrola Renovables, lider mondial în domeniu. Acesta a achiziţionat în urmă cu un an 53 de proiecte, aflate în diverse stadii de dezvoltare şi însumând circa 1.600 MW de la Eolica Dobrogea (companie româno-elveţiană care a rămas implicată în proiect din postura de dezvoltator), contra unei sume estimate la 300 de milioane de euro. Realizarea acestui conglomerat de proiecte, întins de-a lungul a 14 localităţi din nordul Constanţei, se întinde până în 2015 şi presupune investiţii de circa 2,5 miliarde de euro. În vecinătatea sa urmează să se ridice un alt proiect gigant, achiziţionat de compania cehă de electricitate CEZ, tot anul trecut.

Deşi este cel mai avansat din punctul de vedere al obţinerii avizelor necesare, această din urmă investiţie a fost momentan trasă pe linie moartă din cauza unui litigiu cu primăria co­munei Cogealac, pe suprafaţa căre­ia urmează să se ri­dice zecile de tur­bine ale CEZ. „Avantajul celor de la Eolica, respectiv Iberdrola, a fost că şi-au spart proiectul în multe părţi mici, fiecare funcţionând, în consecinţă, cu propriile avize. La CEZ sunt trecuţi 345 MW pe un singur dosar, ceea ce a dus la sistarea întregului proces până la rezolvarea acestui diferend“, spune Radu Voinescu, consultant în energie eoliană.

Proiectele Iberdrola şi CEZ au în comun nu numai vecinătatea, ci şi faptul că ambii au ales să-şi lase proiectele pe mâinile foştilor proprietari, Eolica, respectiv Tomis Team, ultima fiind controlată parţial şi administrată de omul de afaceri Emanuel Muntmark, unul dintre cei mai prolifici şi discreţi investitori în energia regenerabilă din ţară. Potrivit specialiştilor, tipul acesta de afacere este obişnuit: oameni cu influenţă în domeniu demarează proiecte tip greenfield şi, cunoscând regulile pieţei, din toate punctele de vedere – imobiliar, tehnic, administrativ – câştigă încrederea marilor companii internaţionale.

Zero proiecte realizate. Primele reuşite, peste trei ani

„În acest moment, sunt realizate zero proiecte. Însă, având în vedere stadiul în care se află procesul de avizare, în următorii trei ani vor fi finalizate proiecte ce vor însuma în jur de 650 MW“, spune Andreea Vatra, Managing Director Wind Expert, cea mai mare companie de consultanţă din domeniu.

Aşadar, nici 5% din capacitatea pentru care au fost depuse dosarele. Explicaţiile sunt multiple. În primul rând, spun specialiştii Institutului de Studii şi Proiectări Energetice (ISPE), problemele privind evacuarea în reţeaua de transport energetic şi nerespectarea strictă a tuturor paşilor necesari. Apoi, precizează Radu Voinescu, speranţele umflate ale multora dintre antreprenori, care „nu realizează că, pentru a intra în acest domeniu, trebuie să fii milionar în euro.“

Până când investitorii îşi vor vedea turbinele funcţionând, realitatea stă astfel: parcul eolian cu cea mai mare putere instalată este, în momentul de faţă, cel dezvoltat de pionierul în domeniu, Holrom Renewable Energy, cu o putere instalată de nu mai mult de 2,65 MW.

1,5 milioane de euro este costul final al fiecărui MW instalat,  potrivit informaţiilor din piaţă

Cifrele de control ale businessului

COSTURI Conform Consiliului Mondial al Energiei, structura investiţiei într-un parc eolian arată astfel: turbina (74-82%), fundaţia (1-6%), instalaţia electrică (1-9%), conectarea la reţea (2-9%), consultanţa (1-3%), terenul (1-3%), costurile financiare (1-5%), construcţia drumului (1-5%).

ETAPE În primă fază, trebuie realizate măsurătorile de vânt pe o perioadă (recomandată) de un an. Conform ISPE, o eroare de 10% la estimarea vitezei vântului înseamnă  un minus de 30% la producţia estimată. Începe, apoi, fuga după acte.

BIROCRAŢIE Trebuie obţinute trei tipuri de documente:
1. Acte emise de administraţia publică judeţeană sau locală: certificat de urbanism, aviz de mediu, autorizaţie de construire.
2. Acte emise de operatorul reţelei electrice: aviz de amplasament, aviz tehnic de racordare, contract de racordare.
3. Acte emise de ANRE: autorizaţia de în­fiinţare, licenţa de producere de energie regenerabilă, calificarea pentru producţie prioritară de energie electrică.

ATENŢIE Comanda pentru turbine trebuie făcută din timp. În momentul de faţă, există un blocaj pe această piaţă, livrarea aparaturii făcându-se în circa doi ani.

AMORTIZARE De când se ia decizia ridicării unui parc eolian şi până la finalizarea proiectului trec, în medie, patru ani. Dacă lucrurile merg şnur, proiectul va deveni profitabil în şase-opt ani.

Radu Voinescu

Energie eoliana

Articol in Cotidianul – Energia eoliană, calea sigură spre independenţa energetică a României

Proiecte de 4 miliarde de euro sunt pe cale să prindă viaţă în România. Potenţialul ţării este de 14.000 MW, cât 20 de reactoare nucleare, iar statul a dat deja avize pentru 2.500. Investitorilor li se pun însă beţe în roate.

Dacă timp de 20 de ani, timpul scurs de la Revoluţie, generarea de electricitate din România înseamnă exclusiv termocentrale şi hidrocentrale, cu excepţia notabilă a celor două reactoare nucleare, începute pe vremea lui Ceauşescu şi, cu chiu, cu vai, terminate, în ultimele luni România a devenit interesantă pentru energia eoliană. Fiind, alături de cea solară, cea mai curată formă de energie care să poată fi şi exploatată comercial, energia vântului a atras unele dintre cele mai mari companii europene. Interesul este maxim pentru că, cel puţin la bătaia vântului, se pare că suntem o ţară binecuvântată: potrivit calculelor făcute de companiile în domeniu, potenţialul comercial al energiei eoliene este de 14.000 MW, echivalentul a 20 de reactoare nucleare de tipul celor de la Cernavodă.

Conform ultimelor date, cererile înaintate de companii autorităţilor statului şi companiei naţionale de transport al energiei Transelectrica depăşesc chiar şi acest potenţial, ridicându-se la 17.000 MW, ceea ce reprezintă, la modul grosier, cam dublul capacităţii necesare pentru acoperirea consumului actual al României.

Chiar aşa de tare şi, mai ales, de profitabil să bată vântul în România? Analiştii de la Erste Group au spus că avem cel mai mare potenţial în domeniu din sud-estul Europei. Principala regiune a ţării este Dobrogea, acolo unde s-au concentrat de fapt şi primii, şi cei mai mari jucători de pe această piaţă în devenire – sud-estul Dobrogei este cea de-a doua zonă din Europa din punctul de vedere al potenţialului eolian. După Dobrogea, investitorii s-au uitat şi la sudul Moldovei, Vrancea şi Galaţiul fiind ultimele zone spre care s-au îndreptat companiile energetice. Referitor la ultimul judeţ, chiar şeful Autorităţii de Reglementare în domeniul Energiei, Petru Lificiu, a spus că poate furniza energie eoliană cât două reactoare de la Cernavodă. „Există un potenţial dat de Dumnezeu judeţului Galaţi aproape incredibil, şi anume potenţialul eolian. Au venit oamenii din Germania cu GPS-uri şi au zis unde bate vântul şi au nimerit la Bereşti-Meria, la trei kilometri de casa mea şi au plantat un stâlp. Au costat 60.000 de euro plantatul stâlpului şi măsuratul vitezei vântului timp de un an. Au constatat că vântul este aur, nu fiindcă este intens, ci fiindcă e foarte constant“, a spus Lificiu.
Nu e deci de mirare că nume mari sunt prezente pe lista investitorilor în eolian. Topul firmelor cu proiecte de mare amploare, care şi-au primit avizele necesare, este deschis de firma cehă CEZ (proprietarul celor opt firme regionale de distribuţie a electricităţii, fost Electrica Oltenia) cu avize pentru 600 MW. CEZ are de altfel şi cel mai avansat proiect. Urmează un investitor local, care controlează trei firme, Winstar Trading International, Alfa Wind şi Beta Wind, care are avize pentru o putere totală de peste 430 MW, toate în proiecte din Dobrogea. Potrivit datelor din presă, toate aceste companii ar fi controlate de o persoană fizică, o femeie de 38 de ani, Adelina Cireşaru. Locul trei este ocupat de gigantul italian Enel, deţinătorul a trei dintre cele opt foste distribuţii de stat Electrica (Banat, Dobrogea şi Muntenia Sud) cu proiecte de 283 MW, achiziţionate de la un antreprenor local şi situate în Tulcea şi Bistriţa-Năsăud. Cel de-al patrulea investitor este firma portugheză EDP, una dintre cele mai mari companii din această ţară, cu proiecte a căror capacitate totală ajunge la 246 MW.
În ciuda interesului investitorilor şi al miliardelor de euro pe care vor să-i investească, autorităţile nu numai că nu le acordă tot sprijinul, ba le mai pun şi beţe în roate. Este cazul proiectului CEZ din Dobrogea, cel mai avansat şi, totodată, cel mai mare proiect din Europa. Turbinele urmează să fie amplasate în comuna dobrogeană Fântânele, iar staţia de transformare în comuna vecină, Cogealac. Deşi fundaţia pentru o parte dintre cele 140 de morişti a fost deja turnată, proiectul este oprit de anul trecut, pentru că primarul ultimei comune spune că CEZ împreună cu dezvoltatorul local construiesc pe raza comunei lui fără autorizaţie. Primarul a început să împartă deja amenzi, iar lucrările s-au oprit. A început un lung şir de procese, investitorii au obţinut chiar de la Consiliul Judeţean acte prin care dovedesc că pot ridica staţia acolo, dar primarul tot se opune, pe motiv că terenul pe care CEZ vrea să construiască staţia a fost retrocedat greşit şi pe motiv că în avizele deja obţinute pentru parcul eolian nu se specifică drept loc de construcţie decât Fântânele, nu şi Cogealac. Primarul le-a spus investitorilor că nu pot construi staţia pe terenul deja cumpărat şi le-a oferit un alt teren, al primăriei, pe care să-şi pună staţia. De fapt, şicanele primarului pot avea şi o altă cauză, respectiv concurenţa unui alt proiect, pe care vrea să-l deruleze, în aceeaşi zonă, compania spaniolă Iberdrola, care ar vrea şi ea un parc eolian, pentru care este însă abia la faza eliberării de avize.
În plus, miliardele de euro ale investitorilor pentru „plantarea“ moriştilor eoliene nu sunt suficiente ca să beneficiem de această nouă formă de energie – electricitatea produsă aici mai trebuie să şi ajungă în sistem, iar aici e o problemă. Până acum au primit toate avizele, circa 80 de proiecte, cu o capacitate totală de 2.500 MW. Însă reţeaua naţională de transport nu poate prelua decât 2.000 MW, aşa că, în eventualitatea în care toate aceste proiecte s-ar şi realiza, pentru unele vântul ar bate degeaba, pentru că, deocamdată, energia nu poate fi preluată în sistem. Transelectrica trebuie să facă investiţii suplimentare, dat fiind că sistemul va trebui să preia şi electricitatea care va fi produsă din alte surse (reactoarele de la Cernavodă, cele câteva proiecte de centrale termoelectrice anunţate).
Conducerea companiei a anunţat că va fi nevoită să îşi suplimenteze cu 15-20% programul de investiţii de două miliarde de euro, prevăzut până în 2020. Aceasta admite că sursele proprii nu sunt suficiente pentru proiectele de modernizare pe termen lung şi, de aceea, banii vor fi obţinuţi fie prin plasarea de noi acţiuni pe piaţa de capital, fie prin emiterea de obligaţiuni. Totuşi, nu este exclus ca şi investitorii să fie obligaţi să suporte o parte din costurile racordării la sistem. În plus, se mai poartă şi discuţii ca investitorii în eoliene să fie obligaţi să-şi construiască şi centrale clasice, pentru a se putea asigura reglajul: în cazul în care producţia acestora încetează pentru că, să zicem, nu mai bate vântul, scăderea să fie compensată de o termocentrală clasică, pentru ca echilibrul sistemului să nu fie pus în pericol.
Sistemul unei turbine eoliene este compus din pale, nacela unde se află generatorul, pilonul, care trebuie să fie cât mai înalt posibil, şi fundaţia care susţine ansamblul. Teoretic, sistemul de funcţionare este simplu: vântul învârte palele, iar acestea acţionează generatorul. Pentru a creşte viteza, în componenţa sistemului se află şi un multiplicator de viteză, care acţionează direct axul generatorului. Turbina poate funcţiona atât în modul autoconsum – energia obţinută este stocată în baterii (sau, cel puţin, surplusul de energie care nu este consumat) -, cât şi în modul comercial, dacă turbina este conectată la sistemul de distribuţie a curentului. Tot teoretic, pentru că tehnica evoluează, viteza minimă a vântului pentru o turbină eoliană ar trebui să fie de 5 metri pe secundă. S-a calculat influenţa vitezei vântului asupra producţiei de electricitate: dacă viteza se dublează, puterea disponibilă la generator creşte de trei ori. Totuşi, turbina este mai eficientă dacă vântul are o viteză relativ constantă, nu dacă are o viteză foarte mare.

Radu Voinescu

Energie eoliana

Tulcea – situatia la zi

Pentru acei dintre Dumneavoastra care se intreaba care e situatia la zi in energia eoliana din Romania, concret, pe teren, iata un rezumat al zilei de azi.

Turnuri de masura de vant – cam tot alea sunt. Le-am invatat pe dinafara. Dupa numarul lor, vom avea parte de cateva zeci de proiecte in urmatorii doi-trei ani.

Sunt in functiune tot turbinele alea: mici, la mana a doua, cu o uzura fizica de aproximativ 10 ani si morala de o generatie. Celebrii 10MW instalati de energie eoliana din Romania.

Turbinele Suzlon, ale Martifer, langa Babadag

Turbinele Suzlon, ale Martifer, langa Babadag

Am fost sa vedem depozitul de turbine (nacele, turnuri, elice) al celor de la Martifer, pentru proiectul de la Babadag. Au pregatit deja drumurile de acces pana la o parte din amplasamente, au inceput sapaturile pentru fundatii si cam atat. Oricum, e impresionant sa vezi 100 de milioane de materiale pazite de un singur paznic neputincios. E drept ca nici nu poti fugi cu o turbina sub brat 🙂

TULCEA - Turbina la mana a doua

TULCEA - Turbina la mana a doua

Am stat de vorba cu unul din mini-dezvoltatorii ad-hoc, cel care are turbina de langa statia de benzina de la Nalbant. Face parte din majoritatea de 90% din cei care au luat trei parcele de pamant, cateva avize, au turnat o fundatie, au adus o turbina scoasa la casare in Germania si isi fac „parc eolian”.


Fundatie turbina eoliana Nalbant
Fundatie turbina eoliana Nalbant


Acum cauta investitori care sa cumpere mori pentru restul de pamant si sa imparta partile sociale. Pentru cine e interesat, mai sunt vreo 200 ca el in Tulcea, si anume toti cei care au crezut ca asta e meseria sau care au mizat pe fonduri europene. Inca o vorba despre „proiectul” lui, in curs de realizare: e intr-o zona protejata Natura 2000. Deci se poate. Cum? Vezi parerea mea aici.

Din punct de vedere al conectarii la retea, vestile sunt ca expira zeci de ATR-uri (avize tehnice de racordare) in fiecare luna. Daca mergeti la ISPE sau Trapec sa puneti o intrebare, ca alte sute de oameni, primul raspuns e „nu”. „Pana la Dumnezeu, te mananca sfintii”. Daca ajungeti la ENEL Constanta, deja vi se spune ca se poate rezolva. Clientii mei vor face, probabil, doua parcuri de 8 sau 10 megawati in loc de unul singur mai mare 😉

Pe scurt, industria se restrange si profesionalizeaza, sunt in continuare multi investitori insa acum apar si multe proiecte la vanzare care sunt deja antamate. Lucrurile se misca, insa romaneste.

– in brief, in English–


Martifer project in Babadag with Suzlon turbines: the turbines are delivered, some roads are complete, work began for the foundations.Small unprofessional project developers are looking for investors.

Access road - Babadag, Tulcea, Romania

Access road - Babadag, Tulcea, Romania

Everything can be arranged, ‘the Romanian way’. No, really.

Radu Voinescu

Energie eoliana

Din fabulatiile imobiliare romanesti

publicitate online

publicitate online

Un om dornic de imbogatire peste noapte, insa care, ca si altii, nu stie prea bine despre ce vorbeste: are niste teren in Tulcea si crede ca orice teren in Tulcea este de fapt o mina de aur deghizata in ciulini. Si-a postat oferta pe un site (www. terendelta4 . zile . ro, nu dau link ca sa nu ii fac reclama in Google din greseala) si a cumparat si publicitate online. In ce consta oferta? Consta in 10 hectare la 14.000 de euro bucata, adica in total 140.000 de euro. Hai sa vedem pentru ce ati da banii respectivi: Pe 10 hectare s-ar putea instala maxim 3 mori de mari dimensiuni, daca configuratia terenului ar fi conceputa ideal pentru parcuri eoliene, ceea ce nu se prea intampla in Romania. Adica e posibil si sa poti instala doar o singura moara, sau doua mai mici, sau poate niciuna, si asta din punctul de vedere al micrositing-ului.

Viteza medie a vantului la 80 de metri e de 6.5-6.7 m/s. Un model de turbina de 2MW pe care il folosesc in prioritate la simulari ar produce anual, daca ar fi  plasat pe coordonatele furnizate de omul nostru, 5860 MWh, adica 2880 de ore echivalente pe an. Asta fara factor de shading, adica daca fiecare turbina este pozitionata fata de cealalta astfel incat sa nu se influenteze reciproc deloc. Vantul dominant ca si frecventa si putere, e predominant din nord (sectoarele 1 si 16 de pe roza vanturilor).  Nu e un teren atat de bun incat sa justifice un pret de 7-10 ori mai mare decat pentru un teren agricol obisnuit. La pretul asta, proprietarul sa fie dispus sa isi asume riscul dezvoltatorului, si anume sa fie platit cand incepe productia de energie, daca se dezvolta vreun mini-parc eolian pe parcela lui.

Ca sa va spun sincer, poate as da 14 mii de euro pe un hectar daca terenul ar fi pe panta nordica a dealului astuia: N45.117767 E28.959223, aflat la doar 2km in linie dreapta de „terenul de aur” caruia i se face reclama.

Dar ce ar zice Consiliul Judetean si Agentia de Protectie a Mediului de terenul oferit in exemplul de fata? E in plina zona protejata Natura 2000. Sansele sa faci ceva acolo fara un consultant de mediu extrem de bun sau fara sa dai spaga? Aproape zero.

Am numit impreuna cu alti dezvoltatori acest sindrom „goana dupa aur”. Adica ai o palma de pamant agricol intr-o zona unde ai auzit ca bate vantul si te gandesti sa ceri, de ce nu, de 10 ori pretul, ca fix acolo vor veni strainii sa puna mori de vant, nu la vecinul, ca la el nu „s-a dat vant” ca la tine. Ei bine, daca vreti intr-adevar profituri mai mari din vanzarea de pamant, va trebui sa va asumati riscul non-dezvoltarii proiectului impreuna cu dezvoltatorul, adica sa ii dati o optiune de cumparare si sa fiti platiti la lansare, sau sa ramaneti actionari 1-2%. Parerea mea.

Cele bune!

Windman – no comment

This is who we are:

Wind rocks! Vant bun din pupa!

Great to see you all, Renewable people! I decided to come up with a place where we can exchange ideas about sustainable development and particularly about renewable energy in Romania. Some of the posts will be in English and some of them in Romanian, just as our business environment here. It’s a crossroads between the investors and the local people, between the new and the experienced ones, a way to make things move forward faster and at a bigger scale. Vant bun din pupa!

%d blogeri au apreciat asta: